sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Sanatate sau bani? - Margarina

Inainte de anul 2000, mama unei prietene a murit de cancer. Dansa nu consuma alcool, nu fuma si am impresia ca nu bea nici cafea, nici nu lucra intr-un mediu nociv. Surprinzatoare a fost cauza stabilita de doctor: consumul de margarina si zahar alb.

Ulterior am inceput si eu sa caut informatii pe aceasta tema si, intr-adevar, unele topuri ale alimentelor cancerigene includeau pe primele trei locuri: margarina, zararul alb si supele instant.

Bun, ok, am zis ca asta e curentul vremurilor pe care le traim, ca asa cum si producatorii de tutun trebuie sa scoata niste bani frumosi, de ce nu ar scoate si producatorii altor bunuri nocive. Dar, inchipuiti-va mirarea mea cand vad, de curand, intr-o revista de "sanatate" reclama la un tip de margarina, care continea nu stiu ce aditiv indispensabil corpului uman. Doar eu sa vad contradictia: intr-o revista de sanatate se face reclama unui produs nociv? Pana unde poate merge ahtierea dupa bani? Chiar si pe timp de criza, tot mi se pare uimitoare incalcarea princiilor fundamentale, care rastoarna astfel conceptul de "sanatate". Asa ca m-am gandit sa ma documentez, in speranta ca poate s-a schimbat ceva si eu nu stiu:

In 1970 chimistul francez Hippolyte Mège-Mouriés a inventat substanta "oleomargarine", obtinuta prin extragerea la 30-40°C a unei fractiuni din grasime de vita, si a fost un substituient al untului pana in 1903, cand s-a patentat hidrogenarea.
Multa vreme margarina s-a fabricat din uleiuri vegetale (asta e partea naturala), incalzite la 150° C, in prezenta hidrogenului si a catalizatorilor de nichel, transformand uleiurile naturale in grasimi vegetale hidrogenate extrem de nocive. Rezultatul a fost un produs asemanator cu untul de 65-80% grasime, dar cu o componenta moleculara foarte asemenatoare cu plasticul, din cauza hidrogenului care modifica structura moleculara. S-au folosit apoi tot felul de adaosuri alimentare pentru a fi mai "comestibila", atractiva sau hranitoare, precum vit. A si D.
Cu timpul s-au ridicat critici, iar un studiu al Universitatii Harvard a relevat, in 1944, dublarea riscului de atac de cord pentru consumatorii de grasimi trans care se gaseau in margarina.
Din cauza criticilor primite pe tema gradului ridicat de nocivitate, s-a renuntat la hidrogenare, margarina fiind obtinuta acum prin interesterificare, din amestecuri de uleiurilor vegetale si grasime de palmier, procedeu prin care se elimina formarea grasimilor trans, dupa cum spun producatorii.
Dar chiar si asa, margarina tot nu este bine vazuta. Unele voci medicale sustin ca substanţele toxice sunt in cantitate mai mica, dar sunt mult mai nocive. De exemplu folosirea adaosului E 202 - sorbat de potasiu - care în unele cazuri poate provoca alergii, astm.
Chiar profesorul Gheorghe Mencinicopschi, directorul Institutului de Cercetări Alimentare din Bucureşti afirma „Cele două procedee de fabricaţie (hidrogenarea şi interesterificarea) sunt la fel de nocive. Margarina produsă prin hidrogenare nu este bună din cauza acizilor graşi trans. Interesterificarea, pe de altă parte, este un procedeu prin care se distruge structura naturală a grăsimii şi se înlocuieşte cu una artificială, prin redistribuirea la întâmplare a acizilor graşi. Acizii artificiali sunt mai nocivi decât cei naturali. Cum s-a demonstrat în timp că hidrogenarea este nocivă, aşa se va demonstra şi cu interesterificarea“.


Si acum, in loc de concluzie:

Cati dintre dumneavoastra nu a gasit un rest de margarina mai vechi? Ati gasit mucegai, viermi, muste, bacterii sau alte forme de viata care sa se dezvolte sau sa se hraneasca din ea? V-ati intrebat de ce nu? Dar a vazut careva soareci, sobolani mancand margarina???